Deci nu.

Tot ma gandesc de la o vreme ca poate o sa gasesc intr-o zi o persoana normala, normala pentru mine. Prostii, nu exista asa ceva. Ma aflu la o varsta frageda si nu ar trebui sa visez la 'dragoste adevarata' & co. Nu exista asa ceva; si cu atat mai putin la varsta mea. Incep sa cred ca totul consta in a gasi pe cineva cu care poti comunica, in adevaratul sens al cuvantului. Abia dupa aceea intervine si "dragostea". Iluzia dragostei e pentru romanticii incurabili, pentru visatori.. La un moment dat ma credeam si eu o visatoare, dar asta nu mi-a adus nimic bun, numai dezamagiri. Asa ca am renuntat, nu are rost sa cred in ceva ce nu exista, ce ma va face sa sufar; fie mai devreme, fie mai tarziu, e inevitabil. Vad in fiecare zi, ba in liceu, ba pe strada, 'cupluri' ce se saruta, se tin in brate, au privirile indragostite de ceva imaginar... Dar mai putin de 10% din toate acele cupluri vor rezista mai mult de 1 an.. sa fim seriosi; in zilele de azi nici casatoriile nu rezista, deci cu atat mai putin o sa reziste 'oamenii tineri & indragostiti '. Diriginta mea obisnuieste sa spuna ca "daca nu iubesti, nu esti uman".. Da, toti suntem umani pentru ca toti iubim, dar nu cu adevarat. Dar cine stie, poate totusi mai exista speranta..